Și ce te faci când nu?
Prin semnul egal așezat între nume=fructe, nu fac referire la substraturi deștepte, gen consistența materială vs imaterială, ori paradigme de diverse naturi. Ci pur și simplu, sunt pe lumea asta niște nume de oameni, care te impresionează, pentru că ai cunoscut tu cândva pe cineva care….
Și auzi niște litere aievea, care îți lasă o senzație. Ca o lămâie la care doar trebuie sa te gândești pentru a obține o reacție.
Stupid, am zice în primă instanță, să cataloghezi un om pe care abia l-ai zărit drept pulpă, suc sau miez. Doar pentru că acum niște ani cineva s-a gândit să îl boteze în aceeași manieră ca pe un altul, cu care ai intrat tu anterior în contact.
De exemplu, ai cunoscut un X1 care te-a fericit până peste poate, iar acum te-ai izbit de un X2 care (conform numelui-coroană pe care îl poartă) are obligația de a te ferici.
Și, după ce X1 și-a trădat funcția (poate nu ți-a zâmbit într-o dimineață, poate te-a lăsat să aștepți în ploaie), atunci X2 și toți potențialii ICȘI pe care o să îi cunoști, vor fi mai întâi de toate, raportați la etalonul primordial X1.
N-am mai zice chiar stupid într-o a doua instanță, ci uman, pe atât pe cât e de prostesc și condus de instincte umanul. Crescut în copaci, cu dorința de a culege laurii susului.
Întru susținerea teoriei numărul 2, vom apela din nou la minunata lămâie. Așa cum nu e nevoie de prezența ei fizică pentru a îți face gingiile să pulseze, nici nevoia de proximitate reală a lui X1 nu e necesară pentru a ne aminti în interlocutorul nefericit, numit simbolic X2, despre episodul din ploaie.
Ce vor cifrele astea amestecate cu literele să zică? Ei bine, să încercăm să nu ne mai supărăm când, la simpla rostire a numelui nostru, receptorul parcă își schimonosește fața de durere. Oameni suntem, trăiri conexe făptuim. Cu sau fără voia fructelor.
Consumați, rogu-vă, minim 2 kilograme de nume pe zi. Așa mai diluăm reacțiile adiacente. 
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.