joy si kinky

Marti = 3 ceasuri rele;

Marti, 13 martie = 2 spectacole senzationale

13 martie = 3 ceasuri rele;

Dimineata..scoala, stres, profesori. Dupa-amiaza..lucruri obisnuite: alerg dupa tren in speranta k o sa-l prind, mama se infurie k Iar plec la Bucuresti. Parca o aud <<Nu mai inveti! Tu stii k anul asta dai bacu?”>> <<Mama, e ultimul spectacol, promit!>> Asta ii spun de vreo cateva saptamani.

In sfarsit, seara, Bucuresti, pasajul Majestic, apoi lume..multa lume..deci am ajuns la Odeon. In sala, nimeni. Spectatorii vor sta in gradene. Asa cum se sta la Plastilina, asa cum se sta la Vis. Un prim indiciu in privinta regizorului, care stie intotdeauna cum sa surprinda publicul si care a observat ca stand in sala pierzi din semnificatia spectacolului. Pe scena, insa, vrei nu vrei, esti pregatit ori ba, te trezesti in lumea personajelor. Razi, plangi, suferi, te bucuri alaturi de ele. Se danseaza, se sta la masa, esti invitat la cina din casa Zsuzsei. Aaa!! N-am zis despre ce spectacol e vorba. Evident.. Joi.megaJoy. Nici k se putea alege un titlu mai bun, pentru ca joia e mega distractie acolo. Fara sa-ti dai seama incepi sa fredonezi melodiile, sa dai subtil din picioare. Iti raman in minte replici, indragesti personajele indiferent de natura lor. Ce e surprinzator, niciun personaj, dar absolut niciunul din piesele lui Afrim nu te enerveaza. Orice trasatura de caracter neplacuta e insotita de una pozitiva, iar in final nu are cum sa-ti displaca..orice ar face, orice ar spune.. Protagonistii, majoritatea trecuti de varsta tineretii sunt individualizati. Fiecare are propriul limbaj, propriile gesturi. Boske doreste sa-si pastreze silueta si din cauza asta are “probleme” cu stomacul, Sandor e cel care trezeste sentimentele doamnelor, Istvan simpaticul batranel pasionat de intrecerile de cai..toti au propria poveste. Poveste care nu e spusa, ci fiecare dintre noi trebuie sa o deduca, sa o inteleaga. In acest fel, chiar si dupa plecarea de la teatru nu poti sa nu te gandesti la “petrcerea din fiecare joi”. De undeva de sus, se urmarea piesa..parea multumit. Sper ca era multumit, pentru ca Joi e mai mult decat un spectacol, chiar mi-as dori sa vina si o a doua parte.

Se facuse 21:25. Trebuia sa ne grabim. In doar 5 min trebuia sa ajungem la Green, pt un alt spectacol..Kinky ZoOne.. Eram sigura insa k nu o sa intarzii. Nu numai pt k nu e foarte departe ci si pt k 2 dintre actorii din Joi sunt si in Kinky. De cum am intrat am ramas uimita de cata lume era acolo. A fost prima data cand am vazut ambele spectacole, din pacate si ultima in ceea ce priveste Kinky. Scria cineva “Be there or stop being”, si nu era o gluma. Daca nu l-ati vazut, pacat. Ati pierdut mult.. Inovatie, Interactivitate, Improvizatie. Cei 4 “i” care definesc, dupa parerea mea Kinky ZoOne. Aaa!!! Am zis doar 3, am uitat de IMPRESIONANT. N-am vazut niciodata asa ceva. Claribela Spermezan(mama), Emotia Dobos(balerina), Onorel Spermezan(copilul) Filimon B(yoghinul) si Armand Ladislau sau Antoaneta Zaharia, Clara Flores, Romi, Alin Teglas si Constantin Cojocaru. Pacat ca a fost ultimul spectacol..ma bucur insa ca l-am vazut, desi doar o singura data.

Advertisements