O zi buna si tie!

O sa am o zi buna! Nu pot sa dorm pentru ca tot aud alarma sunand. Nu ma trezesc pentru ca nu o mai aud.

O sa am o zi buna! 5 ore trec prea repede. Imi scriu la calculator singurul curs pe care il am. Examenul e abia peste o zi. Ma vad cu a. Ma ajuta si acum. Habar n-am cum o sa pot sa-i multumesc la cate lucruri frumoase s-au strans. Te duce capul. Ar face bine sa ma duca. Poate ar trebui sa mai si mananc.

O sa am o zi buna! Ma duc la “mancare-repede”. Macar acolo nu se uita nimeni ciudat daca stai singur la masa. La un restaurant sau o bodega cu mese si meniu nu ai cum sa mergi. O masa? Pentru cate persoane? Intr-o zi o sa ma uit fix in pupilele alea marite si o sa-i zic: Pentru una! Pana atunci merg la eternul fast-food si imi iau un cappuccino. Da, nu e de mancare dar face la fel de rau. N-am pofta. Am mancat un pachet de gume intr-o ora. Nu-ti face nicio respiratie.

O sa am o zi buna! Scot niste foi sa citesc si imprastii zaharul peste tot. Nu-i mare lucru. Si-asa nu face bine. Ridic paharul si-l vars pe mine. Pe mine, pe scaun, pe masa, pe jos, pe perete, peste tot. Parca avusesem o damigeana. Vine cineva sa curete. Se uita cu mila la mine. Eu imi cer scuze si plec cu pantalonii uzi si mirosind toata a cafea. Pe drum nu ma vede nimeni. Asa s-a obisnuit Bucurestiul cu toate incat trec neobservata. Nici in autobuz nu par sa deranjez pe nimeni. Poate e mai bun mirosul de cafea decat de transpiratie.

Poate ar trebui sa ma odihnesc. Nu. O sa merg sa ma asez pe o banca si imi iau cartea cu mine.

O sa am o zi buna! Imi tot repet asta. Nu merge. Cica trebuie s-o zic la prezent.

Poftim! Am o zi buna! Asa merge?

Advertisements