Haunted (Bantuitii) – Chuck Palahniuk

Ar fi trebuit sa fie o tabara de scriitori, ar fi trebuit sa fim in siguranta si ar fi trebuit sa scriem poezii. Poezii dragute.

bintuitiii

Cam asa incepe romanul de povesti al lui Palahniuk – Haunted (Bantuitii). Daca ti se pare ca din inceput stii ce se va intampla, crede-ma ca doar ti se pare.

Da, acelasi Palahniuk, care publica in 2001 Choke (Sufocare) si in 2008 apare si film. Da, acelasi Palahniuk care scrie Fight Club si ii este refuzat pentru ca era un roman “prea intunecat si prea riscant”. Da, acelasi Palahniuk care il ia, si il rescrie. Nu estompeaza, ci duce totul la extrem. Filmul, filmul cred ca e deja legenda.

Si acum ca e clar cine e Palahniuk si cum scrie sa vedem ce e si cu Haunted.
Nu am nici cea mai mica intentie de a face o recenzie dintr-un singur motiv. Ca as face-o al naibii de prost. Asa ca doar o sa scriu primele lucruri care imi vin in minte.

Toata lumea are porecle, toata lumea are probleme, toti tanjesc dupa suferinta. Se plang de tot ceea ce inseamna viata si nu pot renunta la melodrama. Fiecare asteapta in liniste ca cineva sa moara, sa se mai piarda un drept de autor. Fiecare face orice pentru a ajunge celebru.

Pentru alea 15 minute tampite de glorie se pierd copii, pisici, degete, podoabe, se moare, se desfigureaza, dar se spun si povesti. Unele atat de reale ca ti se ridica parul pe maini. Si unele care desi nu ar fi ,ai vrea tu sa fie adevarate macar pentru senzatia pe care ti-o dau. E despre morcovi care atarna deasupra multor familii la mesele de sarbatori, despre jocuri de picioare, despre o pozitionare pe care niciun brand nu si-ar dori-o, despre cutii care te fac sa vezi, despre multe. Atat de multe.

Ai prezent, toti stransi in casa. Apoi cate un poem despre fiecare. Apoi o poveste spusa de fiecare (unii spun chiar mai multe). 23 de povesti, 24 de scene de prezent, 21 de poeme. Toate diferite, toate cu un alt subiect. Fa-le fata! Cam atat poti sa mai faci, ca imaginatia o sa-ti plece singura.

Citeam ca e un amestec intre Big Brother si Survivor. O sa vedeti de ce. Dar e clar un mare sut in fund pentru toate mizerile de reality showuri deghizate.

Daca nu ne-am plange atat..

… zice un personaj la un moment dat. Dar cum sa nu ne plangem cand e atat de bine sa fii compatimit?
E despre personaje negative. Altele decat noi. Pentru ca intotdeauna trebuie sa dam vina pe ceva mai mare, mai puternic, despre monstrii si nevoia permanenta de a se intampla intotdeauna ceva dramatic, ceva oribil, ceva captivant. Pentru ca noi putem inventa intotdeauna, daca nu se intampla ceva oribil si interesant. Le facem noi sa se intample. Si totul nu pentru a salva lumea, ci pentru a pastra publicul.

Ma opresc aici. Nu pentru ca nu as vrea sa mai scriu sau nu as mai avea ce, ci pentru ca vreau sa aveti aceeasi senzatie cand cititi. N-am vrut sa povestesc acum, vreau sa povestim impreuna, ca nu degaba facem posta cartea . 🙂

Asadar, cartea merge acum la Alice Alice, abia astept sa citesc cum ti s-a parut.

Advertisements