un miros de orient si muzica islandeza.

un miros de orient si muzica islandeza.

imi vin in minte imagini, pe care de fapt nu le-am trait niciodata. mi-au intepenit ideile in minte. nu sunt reci, doar blocate. din cand in cand mai aluneca. gandurile aluneca, as vrea eu sa cred, in aceeasi directie. nici pe departe. sa te duc in locuri perfecte sau macar sa ma straduiesc sa le fac sa para perfecte. asta e cuvantul. da, sa ma straduiesc. nici nu prea stiu ce inseamna, dar pare un cuvant ce promite.

si vad maci. o sa vad maci, asta daca ii mai gasesc pe camp. si campul e un loc ce promite. niste maci, o patura si o carte. par simpla. sunt destul de simpla. nu vad frumos mai mare de atat.

betisorul continua sa imprastie fum. lemn frumos mirositor. frumos e un cuvant frumos. zic unii ca daca exagerezi cu folosirea cuvintelor, ele cam dispar. n-am eu treaba cu asta.

eu stiu ca nu as vrea sa te sperii. asta imi doresc cel mai putin. oamenii cand se sperie, fug. de tine, de obicei, apoi fug de nici ei nu mai stiu de ce. nu-mi place fuga, e prea rapida pentru mine, n-as vrea sa ard etape. as vrea sa fie totusi putina gratie in toate astea.

fumul danseaza si el pe sigur ros. cateodata mi se desclesteaza gandurile si se misca pe untitled pana ametesc.

si? ce-i cu tine? cum a fost calatoria? si ce daca nu ai plecat niciunde. pari plecat cateodata. e trist sa fii in contratimp. pe suportul meu de carton verde scrie ceva de niste contratimp si de niste incapabili. niste oameni incapabili sa-si acordeze sentimentele. nu stiu de ce mi-a venit in minte suportul. l-am sorbit pret de 70 de pagini. il termin imediat. il termin pana ajung la maci.

concentreaza-te! concentreaza-te, am zis! iar te duci pe alaturi si nu spui ce vrei sa spui! nu spun, ba spun. oricum tu ai inteles. ce? de parca n-ai sti ca tot ce fac e sa-mi accentuez ochii. aceiasi ochi care nu mi se pot dezlipi de felul in care razi, de colturile gurii care se ridica simetric, de mersul usor apasat, de nebunia pe care o ai si care e atat de inconsecventa. hai sa plecam. sa ne urcam si sa plecam. hai acum. nu, hai alta data.

pana si vocea ti-o aud cu ochii. o voce ca de portativ pe ale carei chei sol le sorb cu acelasi entuziasm cu care zic “da” de fiecare data.


– e ciudat cum poti..

– cum poti ce?

– am uitat

Advertisements