Feeds:
Posts
Comments

Ultima saptamana a fost una plina de intalniri si sedinte pentru maraton. Emotii mari, era primul eveniment de felul asta (9 ore) pe care il coordonam.

cabral @PRIME Maraton

9 organizatori, 28 de participanti in final, 1 trainer, 3 speakeri, 9 ore de lucru si dans (prea putin dans as spune eu aici, dar recuperam), un brief pentru un client real si prezentarea in fata clientului. A, si toate intamplate intr-o sambata noapte; de la 22:00 – 07:00.

Desi, poate ne-ar fi ajutat la promovare, nu am vrut sa spunem cine este vedeta pentru care vom lucra. Am vrut sa fie o surpriza pentru participanti si s-a dovedit a fi o surpriza pentru toti.

Da, Cabral a venit si mai mult decat atat, de la 4 pana la 6:30 dimineata a ascultat 5 prezentari si a dat feedback pe fiecare dintre ele. Parti bune, parti rele, foarte direct, fara cuvinte imbracate frumos, dar goale. L-am rugat inca de la inceput sa fie un client ciufut si a mers. Spunea ce a fost ok si ce nu si apoi iti ziceai si tu in gand (“da bai, asa e”). E mare lucru sa mi se intample asta.

cabral

Marturisesc ca daca inainte aveam o parere buna despre Cabral, acum mi se pare un om, mi-e frica sa folosesc cuvinte foarte mari in general, asa ca o sa ma opresc, la un om tare fain. Chiar am invatat de la el in seara asta foarte multe lucruri.

Momentan ma opresc aici, dar revin cu poze si filmulete. Am scris tot cam acelasi lucru si pe blogul evenimentului , nu mi-e somn si simt nevoia sa scriu, sa-mi adun gandurile.

Cu siguranta o sa povestesc despre aceasta experienta mult timp de acum inainte. Pentru mine a fost o seara perfecta. S-au simtit mici greseli in organizare pe care mi le asum si o sa le corectam, dar sentimentul cu care am plecat si faptul ca primul lucru pe care l-am facut intrand pe usa a fost sa scriu.. asta nu se compara cu nimic.

Eu n-am avut niciodata un oracol.

Nu stiu daca e de bine sau de rau, daca e trist sau nu, cert este ca aveau aproape toti colegii de clasa (da, si baietii :) ) si erau atat de multe de completat si completate de aceiasi oameni, incat simteam ca fiecare oracol este cumva al meu. Da, nu eu puneam intrebarile, eu raspundeam, dar oricum erau cam aceleasi intrebari.

Si dupa aproape 9 ani, (da, noi in clasa a 6-a am uitat de oracole, eram brusc prea cool) mi s-a oferit din nou ocazia de a completa unul. Si nu oricare, ci oracolul unui eveniment la care am fost anul trecut si care imi doresc sa iasa foarte bine si anul acesta.

jurnal-selenar

Without further ado, acestea sunt cele 20 de file completate de mine in Oracolul Internetics :)

1. Cum ar fi lumea fara online?

Mai grea. Mult mai grea. Acum scriu ceva intr-un dreptunghi si apas o tasta si imediat imi apar, poate, mii de rezultate. Aflu mai usor si repede informatiile pe care mi le doresc si imi ramane timp sa si ies la un suc cu gasca de pe twitter. :)


2. Principala calitate a oamenilor din online este…

… adaptabilitatea; “the fittest survives”, cum spunea un bun prieten. Mereu trebuie sa fii la curent cu ce apare, daca vrei sa tii pasul cu cei de sus.


3. Principalul defect al oamenilor din online este…

… faptul ca, uneori, uita sa dea switch off, chiar daca au plecat din online. Suntem in oras si vorbim inca numai despre online sau stam pe twitter desi ne aflam unii langa altii. Nu critic, pentru ca si mie mi se intampla cateodata, e addictive.


4. Un lucru pe care l-as schimba la mediul online:

As incerca sa estompez putin orgoliile. E pacat cand vad 2 oameni faini ca se cearta. Oricat de mare ar parea Internetul, pe atat de mica e comunitatea online a celor din primele randuri. E pacat sa-si iroseacsca timpul cu cearta.


5. Care e cea mai mare nenorocire care s-ar putea intampla pe net?

Sa se faca banii usor si repede. Internetul ar fi imediat suprapopulat si apoi ar face implozie.

6. In 2015 online-ul va fi…

Mai batran cu 6 ani.


7. Daca Internetul ar fi al meu pentru o zi…

As intra in panica. Categoric. As incerca sa fug, apoi mi-as aduce aminte ca functionez bine in situatii de stres si probabil s-ar termina ziua.


8. Pagina mea de start e…

I’m feeling lucky


9. Site-ul meu preferat e…

Wikipedia


10. Site-urile/blogurile pe care le accesez zilnic (maxim 5)

Wikipedia

Britpopbootlegs

Port.ro/

de facebook si twitter nici nu mai vorbesc


11. Ca sa reusesti in online ar trebui sa citesti…

… cat mai mult despre ce te intereseaza. Si sa ii citesti pe cei care iti plac si au reusit deja.


12. Indeletnicirea mea preferata pe net este sa…

… cunosc/vorbesc cu noi oameni, asadar petrec mult timp pe retelele sociale. Si mai nou, de cand imi pregatesc licenta sa stau cu orele pe site-urile de britpop culture.


13. Deviza mea online e…

Nicio zi fara stiri despre alternative/indie. :)


14. Reteaua sociala preferata e…

Idem Bobby, Adrian, Buddha


15. Jocul meu preferat pe net e…

Ce gasesc pe Miniclip . De cand am petrecut 2 saptamani incontinuu jucandu-ma, nestiind sa mai ies sau sa fac altceva, m-am hotarat sa ma joc doar chestii scurte, care se termina repede.


16. Viralul preferat e…

Ikea – ’cause designer labels are not everything. you can always get a disease :)


17. Eroul meu online e…

Adrian Alexandrescu, pentru cursurile pe care ni le-a tinut. (noi= PRIME Romania) Atunci am inceput sa iau mai serios legatura cu online-ul si o sa-i multumesc mereu pentru acest lucru.


18. Campania mea online preferata e…

Afacereza, campania pentru The Money Channel.


19. Cea mai buna agentie a momentului e…

Dupa umila mea parere, Webstyler. Pentru ca imi plac oamenii si campaniile pe care le fac. V-ati jucat “Lumea fara zero” ? Cine a fost la conferinte, stie :D


20. Antreprenorul momentului e…

Pe-asta o pastrez pentru mine. :D

One Day gives Mix no2

Tot citind, vad un tweet al baietior de la The MOOoD (@the_moood)

Is this thing on?

one day

14 trupe, 14 piese, 54 minute si 30 secunde de ascultat incontinuu.

1. Blister Blue - Asasina stea
2. Grimus
- In a Glimpse
3. D’aia
- Sunday
4. Go to Berlin
- Call of Duty
5. Snails
- Superbasuri
6. RAVA
- Super Magic Love
7. Melting Carousel
– S.O.U.
8. Semiosis
- One For The Road
9. The MOOoD
- Silence Please
10. Rain District
- Sound of Mind
11. Replace
- I Want You Out of My Life
12. Discoballs
- Stuff
13. L’Orchestre de Roche
- Chill Factor
14. Aria Urbana
– Victoria

Daca va place compilatia o puteti descarca de aici

Daca vreti sa stiti mai multe despre trupe si/sau sa le lasati vreun comentariu, click cu incredere aici

Daca aveti trupa si vreti s-o inscrieti pentru a putea aparea pe noul mix, aici e locul

Thx you guys! :)


Nu o sa fie un post informativ cu o insiruire a premiilor. Lista castigatorilor se gaseste pe site-ul oficial al evenimentului, accesati-l cu incredere.

ag_anului_1

E mai mult o insiruire de ganduri si o bucurie pe care am simtit-o in momentul in care am aflat ca aseara, Graffiti BBDO a urcat de 14 ori pe scena.
S-a luat de 3 ori aur, de 7 ori argint, de 3 ori bronz, iar la final titlul de Agentia Anului.

Ma bucur enorm, mai ales ca fiind pe langa ei mi-am dat seama cat sunt de implicati in proiecte si pasionati de ceea ce fac.

Cum ora de plecare trece fara sa-si dea seama cineva, cum unele weekenduri devin zile ale saptamanii fara sa doara sau sa apara reprosuri.

Am multe de invatat de la ei, ii respect foarte mult si sunt mandra ca sunt aici.

Felicitari!

ploua. si daca ploua ce? n-am eu prieteni care sa se teama de o ploicica.

e wild nerds party? pai nerds..  sunt cei mai curajosi oameni posibili.

in vremurile astea in care dam prostie peste tot ca asa cere “publicul”  si altfel nu facem audienta, oamenii pe care tot incep eu sa-i cunosc sunt rupti de realitatea asta tampita. si din cand in cand se intalnesc. ii ador pentru acest lucru.

20090906IMG_295520090906IMG_2988

asa a fost si aseara. intr-un loc nou-deschis, INDIE pe numele lui de alint, a avut loc prima petrecere din cadrul unui proiect Urban COCONUT.

20090906IMG_295020090907IMG_3206

cum m-am simtit? pozele spun ce nu mai stiu eu sa exprim in cuvinte. am dansat pana n-am mai putut, am cantat odata cu boxele de am ragusit si am avut alaturi multi prieteni. unii vechi, unii noi, unii pe care nu-i cunosc inca. numai oameni faini.

20090906IMG_295420090906IMG_3050

nu am fost multi la numar. vreo 40. cam asta e capacitatea acolo. si imi place. te simti mai aproape de oameni. chiar daca nu-i stii. inca. va las cu pozele.

20090907IMG_316820090906IMG_3034

multumiri MAD, dj-ul serii care stie sa-i asculte pe ceilalti, care iese sa danseze si care va da fade out de data viitoare :)

multumiri anna pope (@cinnamonanna), ca de fiecare data cu poze fantastice si nu numai pentru asta (toate pozele de aseara aici, pe profilul ei de flickr)

multumiri @pandutzu @cart00n @gabriela_perca @ionutbunescu @plasticnocebo @simonalascu. cand ziceam eu ca twitterul leaga oameni. nu m-ati crezut. iata.

multumiri bia, sabin,mada – chiar daca nu aveti profil pe net nu insemana ca va uit :)

si multumiri voua, tuturor care veti veni de-acum incolo si pe care abia astept sa va cunosc sau revad.

imi place!! :D

urban coconut 1 try 3

duminica de la 21:00 in INDIE, un frumos loc de pe Inisor, langa UNATC. un loc ce se va transforma foarte repede intr-o comunitate. oameni faini sa fie.

MAD are grija duminica asta de tot. muzica, visuals, atmosfera. obligatoriu nerdy look si chef sa fii diferit.

intrarea e libera daca le ai pe cele de mai sus.

nu ratez. nu ratez

5410_120082429003_574429003_2273336_203228_n5410_120082414003_574429003_2273334_5400048_n5410_120082424003_574429003_2273335_3899039_n

Poate stiti deja ca intre 4-6 septembrie o sa fie Tuborg Green Fest .

Ei bine, maine seara se face incalzirea. Unii spun ca asta nu e de ratat, mai mult decat festivalul insusi. N-as vrea sa fiu rea, tine doar de preferintele muzicale. Totusi, vin Guano Apes, AB4, Vita de Vie, Zdob si Zdub, Suie Paparude.

Sincer, da, mie imi pare tare rau ca ratez joia. Dar.. ma conformez cu a vedea trupele cu alta ocazie, peste o luna tot in Silver Church sau poate chiar mai curand.

tuborg

Pentru norocosii care maine, adica joi, adica 27.08.2009, sunt in Bucuresti sa stiti ca Warm-up indie se face cu baietii de la The MOOoD, Les Elephants Bizarres si Discoballs Intrarea e libera. Startul se da la 20:30 in Silver Church. Distractia o sa tina atat timp cat vrea fiecare sa tina.

Spread the MOOoD :)

bintuitiii

Fara sa ma lungesc. A citit si Alice. Impresiile ei despre carte aici :

Mi-a luat ceva timp sa intru in lumea diabolic de creativa a lui Palahniuk, dupa cum mi-a luat ceva timp pentru a ma hotari cum sa imi scriu impresiile despre acest roman. Marturisesc faptul ca, nici acum, pe masura ce scriu, nu stiu exact unde voi ajunge, exact asa cum Haunted se construieste paragraf cu paragraf si, oricat de avizat ai fi ca cititor, nu poti prezice nimic din ceea ce urmeaza.

Parerile mele aici.

Asadar, dupa cum scrie si in titlu, cartea e la mine. Cine vrea s-o citeasca si apoi sa scrie despre ea? :)

Parerile tale, tot aici. Cum? Lasi un comentariu aici, ne intalnim sa-ti dau cartea si de restul te ocupi tu.

Nu trebuie sa ne cunoastem neaparat. Am incredere :) (cred ca asta o sa-mi devina disclaimer)

2 idei

1. Facem posta o carte? mi-e tare draga pentru ca e vorba de citit.

carte1

A pornit de la faptul ca citisem Alain de Botton, voiam sa vorbesc cu cineva despre carte (care sa o fi citit-o) si.. nu stiam cum si cu cine. Asa ca m-am gandit ce-ar fi sa propunem o carte, sa o alegem impreuna si sa scriem despre ea?

Palahniuk cu a lui Haunted a iesit in fata. Am citit-o si am dat-o mai departe. Acum m-a sunat Alice sa-mi spuna ca a terminat-o si ea si scrie azi. Deci maine va ajunge la altcineva.

Despre Facem posta o carte? aici toate posturile. Imi pare rau ca s-a lungit mai mult decat ma asteptam, dar cand citesti o carte nu te poti grabi. :)


2. Pentru a doua idee nu am pornit inca nimic, astept niste materiale pentru inceput. De maine revin cu detalii, cu siguranta. Un mic preview: :)

sirnaville

Diseara ne strangem in Cismigiu la cetate, de la 19:00 sa jucam mafia. Un nou tweetmeet? Da, un nou tweetmeet ca’s prea rare :)
Pana acum suntem 24 posibili (19 da, 5 poate) mafiatweetmeet

soldatel

Si fiindca putini dintre noi stiu cum se joaca mafia, cat pot eu de scurt o sa incerc sa explic mai jos:

Se joaca folosind carti: as (mafiot), popa (politist), dama (doctor), juvete (povestitor), restul cetateni (in functie de cati jucatori suntem, ne hotaram cati din fiecare).

Exista o noapte si dimineata. Povestitorul este singurul care vorbeste si are ochii deschisi noaptea. El va spune cine sa deschida ochii si cand. Fiecare va primi raspuns din partea povestitorului (mafiotul omoara, polististul intreaba de cineva pe care-l banuieste a fi suspect, doctorul salveaza).

Dimineata intervine partea interesanta. Acum vorbim toti. Toata lumea deschide ochii sau mai putin o persoana, care a fost omorata (daca doctorul salveaza pe cine trebuie deschide chiar toata lumea ochii).
Trebuie sa te aperi si/sau sa acuzi, sa aduci argumente si sa-i convingi pe ceilalti sa fie de partea ta, fie ca esti mafiot, fie ca esti cetatean.
Sunt propuse persoane pentru eliminare si in functie de puterea ta de convingere ramai, sau nu in joc. Ai voie sa spui ce carte ai, dar asta nu inseamna neaparat ca vei fi crezut.
Poti minti, manipula si sa fii crezut. poti spune adevarul si sa nu o faci intr-o maniera convingatoare, astfel ca nu te va crede nimeni. Sau invers. Nu exista regului atunci cand te aperi sau incriminezi. Poti spune orice. Absolut orice. De la am auzit ca s-a miscat, la se uita chioras la mine sau sunt politistul si l-am verificat.

Exista 2 finaluri: sa te prefaci atat de bine incat mafiotii sa castige sau sa fii atat de bun detectiv incat sa prinzi mafiotii.

Nu e prea mult de explicat. jucand se vad lucrurile. Poate parea usurel jocul la prima vedere, dar de puterea argumentatiei tale tine tot jocul si de felul in care iti construiesti cazul. E mai mult decat un joc de carti, e un joc de atentie, concentrare, perspicacitate, intuitie poate, logica si gandire. E si distractiv. Asta daca nu mori din prima.

Si mortii nu vorbesc! :)

Abia astept sa ne vedem diseara @aBogdan, @alexseremet, @all3xa, @andradastoica, @andreea_dragutz, @buguletzu, @d3vilgirl, @davidpripas, @da_bear, @gabriela_perca, @IonutBunescu, @mihaivoiculescu, @myotherhand, @M_Madalina, @NicoletaGavrila, @roxana_niculae, @sabinacornovac, @snsone, @SorinRusi

si poate si cu @andreitescan, @catalinabanica, @CezarV, @FatadinPort, @tudor_totolici

PS: oricine vrea sa vina este mai mult decat binevenit. cu cat mai multi cu atat mai distractiv

NICO, MADA, DAVID, GABRIELA more help??

Stau frumos cu monitorul in fata si mouse-ul in dreapta si citesc.

Si deodata vad: Cutremur, cutremur, cutremur, cutremur, cutremur, cutremur, cutremur, cutremur, cutremur.. ei ati prins ideea.

Picture 4

Bai da eu sunt asa de nesimtita? Nimic, nicio zgaltaiala? Am crezut ca e misto sau cutremur inseamna altceva, asta pana cand am vazut scris si la piticu.

Apoi lumea la un metru de mine zicea ca a fost chiar puternic. Si eu unde eram? Aa.. pe twitter.

N-am simtit cutremurul. Dar l-am citit pe twitter! Am inceput, clar, sa traiesc pe alta planeta.

Oare am probleme?

PS: ce-mi place? twitterul chiar nu se isterizeaza si am citit chestii chiar funny :)

 telenovele in spaniola

tu stii spaniola

=>> conform tranzitivitatii ca tu amas telenovele 

N-am de gand sa spun ca’s naspa sau ca’s foarte tari, fratica. Nici macar nu conteaza asta. Conteaza ca pleci cu prejudecati nefondate? Ei, nu!

Just for the record,  nu ma uit la telenovele, dar daca tu te uiti e fix treaba ta. Nu-mi afecteaza mie existenta in niciun fel deci n-am de ce sa te judec sau blamez. Eu’s.. pai tot eu.

Alta era ideea. Acum, daca stii spaniola = te uiti la telenovele. As indrazni sa spun ca in Romania exista 9 licee cu clase bilingve, o tona de altele in care se fac niste ore, e proba de bac si suficient de intereseanta pentru a fi si in facultati.

Atunci, de ce asocierea asta permanenta si idioata? Ce? Acum ar trebui sa-mi fie rusine sa spun ca stiu spaniola de teama ca ma vei cataloga drept o iubitoare de telenovele?

Ei, na ca nu mi-e!

Asa ca data viitoare cand scriu ceva in spaniola si imi imputi niste chestii neadevarate si o intreaga poliloghie despre asta, gandeste-te ca telenovelele nu prea au subtitrare.

hasta la proxima, amigo!

incep sa-i plac din ce in ce mai mult, pe zi ce trece. m-a obsedat toata ziua melodia (si intr-un sens bun). iata si clipul.

si micuta mea inregistrare de la B’estfest

logo

Incepand de ieri sunt fericita posesoare a unui profil de metropotam.

In caz de doriti, aici primul meu “interviu” de gen.

Multam fain Milli. Multam fain Metropotam  :)

A ajuns zilele astea in posesia mea, un articol dintr-un ziar, referitor la B’estfest.

Eu, tragic trasa intr-o poza. dar nu asta e important.

M-a amuzat teribil ca dintr-o puzderie de oameni care s-au perindat cel putin 5 zile pe la Miniscule of Sound in poza apar eu, care am fost o singura data sa dansez acolo.

M-a amuzat si mai tare textul de dedesubt: “In cel mai mic club din lume te simti bine si singur.”

rox_te_poti_distra_si_singur

Ei bine, se pare ca acum trebuie sa recunosc ceea ce multi au vazut deja. DA, merg singura atunci cand nu gasesc pe cineva cu care sa merg si am chef sa merg undeva. Si nu neaparat pentru ca nu as cunoaste oameni, ci pentru ca urasc sa ma rog de oameni.

DA, am mers singura in Control de o tona de ori, gandindu-ma ca o sa intalnesc pe cineva pe acolo si gandurile nu m-au inselat.

DA, am fost singura la concerte, gen la Handsome Furs si multe altele.

DA, am fost singura in ziua cu Franz Ferdinand la B’estfest.

DA, merg singura sa mananc (asta e putin enervant la partea cu restaurantele).

DA, am mers singura 15 km pe o autostrada doar ca sa ajung intr-un club (nu la noi aici, aici nu stiu cat curaj as fi avut).

DA, eu chiar ma distrez si singura! E de rau? Ar trebui sa-mi fac griji?

NU te poti distra si singur?


PS: multumesc Bogdan pentru poza, altfel trecea pe langa mine si eu nu stiam cat de bine ma distrez singura :)

Scriam acum ceva timp ca din ceea ce citisem nu vedeam folosul twitterului. Si fiindca, in general, nu imi place sa vorbesc fara sa stiu despre ce vorbesc imi facusem in vremea aceea cont. Am incercat timid, timid, taras-gropis, usor, usor sa follow people, eventual sa ma follow si ei pe mine, sa imi creasca numarul la update-uri. N-am intrebat pe nimeni ce-i cu el, cum se face.

cool-cartoon-665195

Imaginea de aici: http://www.toondoo.com/cartoon/665195

Tot vedeam ca oamenii vorbesc, ca-si scriu unii altora, in capul meu era asa “Mai da’ de unde se stiu ei toti asa? Chiar se cunosc toti sau care e faza?” Si ma enervam ca na, cu mine nu vorbea nimeni. Asa ca l-am lasat balta. Ei, poti sa putrezesti imi ziceam eu, desi nu credeam asta.
Nu prea renunt eu asa usor, dar asta chiar imi dadea batai de cap. Repet, chiar nervi si cand ma enervez ce strategie, ce gandire analitica – reactie de moment sa fie. Pac, inchideam. Si imi juram ca nu mai intru pe pagina aia. Dupa o zi deschideam iar, mai da ce-i cu el?

Surpriza a venit intr-o noapte. Norocul meu ca-mi place sa ma plimb. La Street Delivery. Stiti, atunci cand s-a inchis strada pentru masini si s-a deschis pentru oameni. Si ce mai oameni.
Dar asa, sa nu ma abat.

Si intr-un loc se servea supa. M-am dus sa-mi iau si ma intreaba cineva daca am cont de twitter. Eu zic da. Ii zic cine sunt pe twitter, se uita, nu mai aveam niciun update, nu stiu de vreo 3 luni. Imi venea sa intru in pamant. Nu’s genul delasator si nu-mi place sa fiu prinsa nepregatita. Am luat frumos supa de la @adrianciubotaru, am zis multumesc si am plecat. Nu pot sa va spun cu ce pofta de a scrie pe twitter. Unu pentru ca nu voiam sa se mai repete vreodata situatia penibila de a ma intreba cineva si eu sa am un cont in paragina (mai bine nu am) si doi pentru ca acum aveam ce sa zic. Le-am dat follow, am inceput sa scriu si eu, mi-a explicat cineva care e faza cu @, ca asa vezi cine iti scrie tie direct etc.

De curand a avut loc #beertweetmeet si sa vezi acolo socializare. Mergeam, mai faceam cunostinta cu cate cineva si nu puteam sa nu-mi repet in gand, bai oamenii astia sunt chiar tari. Si mai mult decat atat chiar au o viata, dincolo de online. Nu ca ma indoiam, dar erau avertismentele alea “aoleu pe internet sunt numai obsedati, oameni care se dau drept altcineva, pedofili, zoofili, oricefili”. Oamenii pe care ii urmaresc eu pe twitter si cu care acum ies din ce in ce mai des (galeron, monopoly, etc meeturi) sunt oamenii din poze, oameni care se prezinta foarte bine si pe offline si pe care ii vad la evenimentele de prin Bucuresti.

Acum imi place din ce in ce mai mult twitterul. Unii imi zic ca am devenit obsedata de twitter. Se poate. Da’ chiar e de bine.

PS: Nu voiam sa pun niciun nume, ca sa nu iasa ceva pupin.. stiti continuarea. Dar n-am putut sa nu-l mentionez pe Adrian, de care am inceput sa ma lovesc din ce in ce mai des si-mi place. Imi place ca s-a intamplat sa-l vad la #streetdelivery si sa ma faca sa ma simt prost in asemenea fel (desi neintentionat) incat sa am grija de contul meu. Si imi place noul proiect pe care il face impreuna cu @buddhabar si se numeste Pe Strada, poate se intelege ceva din online si poate oamenii nu se vor mai rezuma la hi5 si obsedati de pe matrimoniale cand se gandesc la internet. punct.

LATER EDIT: am uitat sa specific faptul ca trebuie sa ai blog si/sau twitter si/sau facebook. Oricare din ele, foarte tare daca le ai pe toate. Asa ca un link catre tine sau cate vrei tu nu ar strica.

Pentru ca am vazut si comentat un film pe care abia astept sa-l vad si in cinematografe la noi, am primit o invitatie dubla la film.

La un alt film.

Despre cel dintai nu pot sa spun decat ca iti trebuie mult curaj sa faci ce face omul acolo si daca ai cat sa te tina sa iei peste picior vedetele si vedetismele lor, fratica, numai aprecieri. Chiar daca poate exagerezi tu asa, cateodata, e al treilea personaj pe care ti-l admir. Numa’ bun pentru 2009. Ich, da mai bine ma opresc aici.

Asa, ideea e ca am o invitatie dubla la Cheri. Oi fi eu mare, dar dubla nu sunt, asa ca cine vrea sa mearga?:)

Fata, baiat, nu’s sexista. Hai sa nu ne complicam! Lasi un comentariu aici (imi zici ca vrei, ca de ce vrei, ma injuri, habar n-am, ce-ti trece prin cap).

Nu-i bai nici daca nu ne cunoastem. Ne cunoastem la film. Si ca sa nu ti se para asa, o intalnire romantica la film, stai linistit/linistita mai vin 2 prietene pe acelasi sistem.

Luni iau eu legatura cu tine ca sa stabilim exact cand mergem. Ca nu are o data de expirare pe el.

Mai jos trailerul si pentru tot ce vrei sa stii despre film da un search, ca daca nici pe google nu e tot ce trebuie, atunci nu-i nicaieri. :)


N-am avut niciodata rabdare cu/sa am un prieten. Urasc libidoseniile cu pisi, miau, hai sa-ti dea iubitelul tau sa manaci, in gurita, ca tampito tu n-ai fi in stare sa mananci singura, n-ai 2 maini si 2 picioare.

0 semi-relatie

N-am rabdare. Ori esti, ori nu esti, ori suntem ok impreuna, ori nu suntem. Nu ma prefac. Urasc oamenii care se transforma brusc. Nu se transforma, se prefac. Ok, nu zice nimeni, la inceput te comporti fumos, ca na’ tre sa te promovezi si tu, dar de aici pana la a te face ca nu mai stii pe x sau y cu care pana ieri ieseai la o bere, hai sa nu!

Urasc dependenta de relatii si oamenii care se multumesc cu putin. Oamenii care intra intr-o relatie pentru ca nu au curaj sa stea singuri sau care raman sa moara intr-o relatie din acelasi stupid motiv.

Urasc dependenta de altii si momentele de singuratate care plonjeaza deasupra cuplurilor la un moment dat.

Hei, tipu’, stii inainte de tine eu am avut prieteni. Stii, oamenii aia cu care tot ieseam eu.

Si tu ai avut prieteni. Stii oamenii aia cu care mergeai la bere. Ce-ar fi sa ni-i pastram?

Nu?

Daca iti faci un prieten/prietena asta nu inseamna ca te izolezi si pleci intr-un pol nord auster si inchipuit. Nu te baricadezi in casa.

E pacat, ce naiba. Ai timp la pensie daca esti mai sedentar tu, asa de felu’ tau.

D’aia ma gandeam eu ca s-au inventat semi-relatiile. Ce intelegeam eu prin asta?

Adica vorbesti, daca te intalnesti esti asa, semi-impreuna, nu te disperi cu telefoane si dulcegarii, nu te sinucizi cu gelozie si tampenii. Hei pisi, vezi ca ies cu niste prieteni! Ok. Si e totul in regula.

Practicam semi-relatie, semi-relatie, dar hai sa avem si niste limite. Acum iesi si tu cu alti oameni dar nu mai ai si alte semi-relatii. Ca nu-i fain asa. Ca inseamna ca tu poti sa faci si vreo 5-6 relatii, asa, adunate. Si prima semi nu se mai distreaza asa tare.

D’asta zic. Fratica, nici semi nu merge. Da. Semi-relatiile sunt de cact.
Pai si pe tine cine sa te mai inteleaga mai fata?

Hai ca in spiritul asta merge putina LILY. Brand new wise Lily Allen clip – 22

She’s got an alright job but it’s not a career
Wherever she thinks about it, it brings her to tears
Cause all she wants is a boyfriend
She gets one-night stands
She’s thinking how did I get here
I’m doing all that I can.

ia ARTitudine

Pentru ca Voluntariatul e o arta! cei de la A.R.T  Fusion ne aduc aminte, incepand de azi pana sambata La Motoare si pe strada

poster_ RGB

Programul complet aici

Pe scurt, la ce sa te astepti? La flashmoburi, la poi-poi, teatru forum, animatie de strada, workshopuri de arts & craft si Living Library.

Ar fi trebuit sa fie o tabara de scriitori, ar fi trebuit sa fim in siguranta si ar fi trebuit sa scriem poezii. Poezii dragute.

bintuitiii

Cam asa incepe romanul de povesti al lui Palahniuk – Haunted (Bantuitii). Daca ti se pare ca din inceput stii ce se va intampla, crede-ma ca doar ti se pare.

Da, acelasi Palahniuk, care publica in 2001 Choke (Sufocare) si in 2008 apare si film. Da, acelasi Palahniuk care scrie Fight Club si ii este refuzat pentru ca era un roman “prea intunecat si prea riscant”. Da, acelasi Palahniuk care il ia, si il rescrie. Nu estompeaza, ci duce totul la extrem. Filmul, filmul cred ca e deja legenda.

Si acum ca e clar cine e Palahniuk si cum scrie sa vedem ce e si cu Haunted.
Nu am nici cea mai mica intentie de a face o recenzie dintr-un singur motiv. Ca as face-o al naibii de prost. Asa ca doar o sa scriu primele lucruri care imi vin in minte.

Toata lumea are porecle, toata lumea are probleme, toti tanjesc dupa suferinta. Se plang de tot ceea ce inseamna viata si nu pot renunta la melodrama. Fiecare asteapta in liniste ca cineva sa moara, sa se mai piarda un drept de autor. Fiecare face orice pentru a ajunge celebru.

Pentru alea 15 minute tampite de glorie se pierd copii, pisici, degete, podoabe, se moare, se desfigureaza, dar se spun si povesti. Unele atat de reale ca ti se ridica parul pe maini. Si unele care desi nu ar fi ,ai vrea tu sa fie adevarate macar pentru senzatia pe care ti-o dau. E despre morcovi care atarna deasupra multor familii la mesele de sarbatori, despre jocuri de picioare, despre o pozitionare pe care niciun brand nu si-ar dori-o, despre cutii care te fac sa vezi, despre multe. Atat de multe.

Ai prezent, toti stransi in casa. Apoi cate un poem despre fiecare. Apoi o poveste spusa de fiecare (unii spun chiar mai multe). 23 de povesti, 24 de scene de prezent, 21 de poeme. Toate diferite, toate cu un alt subiect. Fa-le fata! Cam atat poti sa mai faci, ca imaginatia o sa-ti plece singura.

Citeam ca e un amestec intre Big Brother si Survivor. O sa vedeti de ce. Dar e clar un mare sut in fund pentru toate mizerile de reality showuri deghizate.

Daca nu ne-am plange atat..

… zice un personaj la un moment dat. Dar cum sa nu ne plangem cand e atat de bine sa fii compatimit?
E despre personaje negative. Altele decat noi. Pentru ca intotdeauna trebuie sa dam vina pe ceva mai mare, mai puternic, despre monstrii si nevoia permanenta de a se intampla intotdeauna ceva dramatic, ceva oribil, ceva captivant. Pentru ca noi putem inventa intotdeauna, daca nu se intampla ceva oribil si interesant. Le facem noi sa se intample. Si totul nu pentru a salva lumea, ci pentru a pastra publicul.

Ma opresc aici. Nu pentru ca nu as vrea sa mai scriu sau nu as mai avea ce, ci pentru ca vreau sa aveti aceeasi senzatie cand cititi. N-am vrut sa povestesc acum, vreau sa povestim impreuna, ca nu degaba facem posta cartea . :)

Asadar, cartea merge acum la Alice Alice, abia astept sa citesc cum ti s-a parut.

Older Posts »